Adrian Iencsi (46 de ani) a părăsit fotbalul după episodul nefericit din Giulești. Au urmat probleme familiale, iar sportul-rege a trecut pe locul secund.
Evident urmărește ce se întâmplă cu Rapidul drag, cu cele două naționale și cu primul eșalon. E la curent cu tot și abia așteaptă se revină în iarbă.
Abia așteaptă ca Giuleștiul să găzduiască meciuri de Liga 1, a depănat amintiri din vremea în care activa la prima reprezentativă și îi dă credit selecționerului Mirel Rădoi.
Adi Iencsi a stat de vorbă cu ProSport despre ce va urma și cum vede el acum lucrurile din exterior. A ieșit un interviu cu multe informații interesante.
Ți-a trecut supărarea după plecarea de la Rapid?
A trecut ceva vreme s-a cicatrizat rana… Nu am resentimente, nu sunt supărat! Nu am de ce, e o lecție de viață din care înveți. Mi-am dorit mult să antrenez Rapidul, e adevărat.
Dar marea mea meteahnă este că am încredere în oameni, sunt un naiv aici și nu mă pot schimba. Am crezut că pot reuși la vremea respectivă. Nu-mi pare rău că am acceptat postul, asta e viața.
Fanii cum au reacționat? Negativ sau pozitiv?
Numai pozitive, am primit sute de mesaje de încurajare și asta spune că am fost un tip cu bune intenții. Niciodată n-am avut probleme cu ei, îi respect foarte mult.
Și acum îmi scriu, numărul meu de telefon e același, respectul e reciproc. N-am rețele sociale, de aceea discutăm ori la telefon, ori pe sms.
Probabil cu suporterii dinamoviști sau steliști sunt probleme…
Niciodată! Mă întâlnesc cu unii la supermarket sau la benzinărie și stăm de vorbă. Eu am fost respectuos întotdeauna și ei au apeciat asta la mine. În plus, că să vă povestesc, m-am intersectat cu 30 de fani de la Petrolul când trebuia să plătesc la o casă dintr-o benzinărie.
Am dat noroc, am stat de vorbă, după ce m-au recunoscut ei pe mine și m-au salutat. Am schimbat câteva impresii și ne-am despărțit cordial. Se duceau la un meci, nu mai știu exact cu cine.
Ai jucat foarte multe meciuri la lotul de tineret. Ce zici de turneul final?
Mi-au plăcut, cred că sunt la același nivel cu generația noastră de acum 20 de ani… Nu e mare diferență, sunt talentați, chiar mi-au plăcut. Sunt unele detalii totuși.
Noi aveam atunci un campionat puternic cu 4-5 echipe care se băteau la titlu, azi nu mai e așa. Dar am fost încântat de jocul prestat.
Cine-ți place din actualul lot al lui Adrian Mutu?
Toți! Să știi că toți. Au fost o echipă și asta mi-a plăcut mult de tot. Țin minte că eu am ajuns la echipa națională de tineret, jucau atunci Marius Baciu și Cătălin Crăciunescu, apoi sau accidentat, iar la turneul final din 1999 am jucat în centrul defensivei cu Erik Lincar, care provenea din mijlocaș.
Apoi am făcut pasul către echipa mare, alături de Contra, Fl. Petre și Lobonț. Aud acum că tot tineretul să meargă la echipa mare. Imposibil, nu se poate așa ceva… E nevoie de răbdare.
Când am ajuns eu la echipa mare erau Gică Popescu, Filipescu, Prodan și Belodedici. Am fost rezervă ceva timp. Ulterior am devenit titular prin diverse împrejurări. Trebuie ca tinerii de acum să creadă în ei și să muncească mult. În timp apar și beneficiile.
Crezi în Mirel Rădoi?
Evident, mai ales în principiile lui. E un antrenor cu personalitate și trebuie încurajat pentru că este susținut de FRF și asta este foarte bine. Trebuie să construiască o echipă, dar în același timp are nevoie de rezultate.
Nu se poate altfel. Marea problemă e că echipa nu e omogenă, sunt multe încercări, multe schimbări. Toată lumea dă în Rădoi, dar fotbaliștii trebuie să-l ajute și ei. Să se implice mai mult, să se sacrifice.
Asta simt eu acum! E nevoie ca ei să creeze un nucleu pe care Rădoi să se bazeze mai târziu. Vor veni și rezultatele, sunt sigur de asta!
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER